Conţeşti este localitate eşantion în Atlasul Etnografic al României, ca fiind tipică pentru satele de câmpie, în special pentru arhitectura locuinţei ţărăneşti. La sfârşitul sec.XIX, Conteşti era comună rurală şi mai avea trei cătune: Conţeşti de Jos, Călugăreni şi Heleşteu, cu o populaţie de 1092 locuitori.

Populaţia şi numărul gospodăriilor au evoluat astfel: în anul 1810 satul Conţeşti de Jos avea 89 de locuitori şi 42 de case, iar Conţeşti de Sus, 95 de locuitori şi 37 de case. În anul 1838, Conţeşti de Jos avea 191 de locuitori care formau 49 de familii, iar Conţeşti de Sus avea 451 locuitori reprezentând 126 de familii.

Satul Conţeşti este amintit în acte în anul 1525, însă exista de pe vremea domniei lui Vlad Călugărul (1482 – 1495). În secolele XVI – XVII au fost numeroşi stăpâni ai moşiei satului, iar în prima jumătate a secolului XIX existau două moşii: Conţeşti de Sus (în stăpânirea lui I. Moshu) şi Conţeşti de Jos (a lui Matei Conţescu). În anul 1845, se ţinea târg săptămânal, marţea, la Conţeşti de Jos. În anul 1864, au fost împroprietăriţi 100 de locuitori în Conţeşti de Sus şi 51 de locuitori din Conţeşti de Jos.

Satul Bălteni apare mai târziu în documente. La sfârşitul secolului XIX, era comună rurală şi avea îngrobate cătunele Călugăreni şi Stăneşti, cu o populaţie de 844 locuitori. Şcoala s-a înfiinţat după 1845, iar Căminul cultural în 1939.

Satul Boteni este unul vechi, fiind amintit la 1578. Boierii din Boteni au jucat un important rol politic în secolul XVII (ca de exemplu Nedelco Boteanu). În anul 1838, existau în Boteni numeroşi meşteşugari, dintre care: 9 rotari, 2 dulgheri, 2 morari, 1 zidar, 1 cojocar, 1 lemnar, 1 croitor şi 1 arginatr. În anul 1864, au fost împroprietăriţi 239 de locuitori. La sfârşitul secolului XIX, exista o moară de apă şi una de vapori, o fabrică de pâine şi una de spirt, iar în anul 1928 se remarca numărul mare de duzi pentru creşterea viermilor de mătase.
În timpul celui de al Doilea Război Mondial, la Boteni se afla unul dintre cele mai importante aeroporturi militare.

Satul Crângaşi era la sfârşitul secolului XIX cătun al comunei Bolovani.

Satul Heleşteu (fost Heleşteu Domnesc) îşi trage numele de la marele heleşteu amenajat în vremea domniei lui Matei Basarab, pe pârâul Ilfov, având un zăgaz înalt de 7-8 metri. Islazul avea o lungime de 0,8 km. La 1786, zăgazul a fost rupt de ploile torenţiale, fiind stricat apoi în 1821, din ordinul lui Alexandru ipsilanti, pentru a opri înaintarea trupelor otomane.

Satul Călugăreni este amintit documentar în secolul XVIII, când se afla în stăpânirea boierilor din Conţeşti şi a postelnicului Tudorache Brătăşanu. Era un sat mic, cu 24 de familii şi 117 locuitori. La sfârşitul secolului XIX era cătun al comunei Bălteni. Şcoala a luat fiinţă după 1844. Avea şase clase, două săli şi un post de învăţător.

Satul Mereni are o istorie mai săracă. Se formează cu locuitorii veniţi din satul Meri.